Secretele Mecanismelor de Apărare: Cum ne protejăm mintea

Fie că recunoaștem sau nu, cu toții ne-am aflat într-un punct al vieții când treceam printr-o perioadă mai dificilă, sau mai sensibilă și am fost copleșiți. Nimic neobișnuit până acum, nu-i așa? Și pentru că suntem oameni, am încercat să facem tot posibilul să depășim totul așa cum am putut noi mai bine.

Aici intervin aceste mecanisme de apărare folosite de noi pentru a reduce stresul psihologic. Este interesant de subliniat faptul că aceste mecanisme de apărare sunt folosite de noi într-un mod total inconștient atunci când apar sentimente și gânduri inadmisibile. Unii oameni pot deveni total defensivi, pe când alții se închid în ei înșiși împingând pe toți din jur la o parte.

Freud într-una dintre analizele lui, compară aceste mecanisme de apărare cu niște arme cu care individul se protejează de anxietatea creată de situația în care se află, ajutând la restabilirea unui nivel optim (sau cât se poate de posibil) de funcționare.

Printre cele mai des întâlnite mecanisme de apărare regăsim: regresia, sublimarea și formațiunea reacțională, proiecția, întoarcerea împotriva propriei persoane, refuzul realității, devalorizarea, autosabotarea, identificarea și izolarea.

În ideea de a aborda pe scurt acest concept și cât de mult ar trebui să ne folosim de aceste să le spunem unelte, pentru a depăși o situație mai puțin plăcută din capitolul vieții în care ne aflăm, vom discuta pe scurt în postările viitoare despre fiecare în parte. Începem acum cu poate cel mai comun mecanism și anume negarea.

Negarea

Negarea este probabil unul dintre cele mai cunoscute mecanisme de apărare. Sună familiar și pentru tine acest aspect? Hai să înțelegem de ce funcționăm așa.

Negarea ne protejează ego-ul de lucrurile cu care noi nu putem face față și este folosită pentru a descrie situații în care părem incapabili să ne confruntăm cu realitatea sau să "punem pe hârtie" un adevăr evident. Deși te poate proteja temporar de anxietate sau durere, negarea necesită, de asemenea, o investiție substanțială de energie, lucru ce poate deveni obositor respectiv frustrant în cele din urmă.

Trebuie să reținem faptul că aceste mecanisme de apărare sunt parte din noi și sunt parte din progresul nostru ca oameni. Este adevărat că ele ne sunt de folos în multe dintre situațiile neplăcute cărora suntem nevoiți să le facem față, dar dacă, de exemplu, uităm acel episod neplăcut în loc să îl punem pe tavă și să îl abordăm corespunzător, indiferent de cât de greu ne-ar fi, mai devreme sau mai târziu se va reflecta în diverse alte situații. Amintește-ți că oricât de greu îți este să ceri ajutor, niciodată nu e prea târziu!

Pe lângă mecanismele de apărare, există și termenul de coping (din engleză) care este cumva la polul opus din punct de vedere psihologic. Mecanismele de coping implică un efort conștient, intenționat din partea noastră ca indivizi, pe când cele de apărare, așa cum menționăm la începutul articolului, sunt deliberate în mod inconștient. Dar despre asta vom continua să vorbim în următoarea postare, așa că dacă îți place ce ai citit acum, te aștept cu drag și data viitoare!