Sunt mireasma zăpezii , dintr-o poieniță înghețată, ce se lupta într-un ianuarie pentru un nou început. Mereu.
Trei decenii au trecut de când eu am fost eu.
Sunt cea care a fost cuprinsă de frică, mi-a fost teamă de propria aureola învelită de păcat, de propriile greșeli, pentru că, da... în afară de toate astea, sunt om. Povestea mea a început de mult, într-o familie deloc roz, și într-o clasă unde am luat primul contact cu respingerea, ca mai târziu să mă răzvrătesc și transform în adolescenta rebelă, doar pentru a supraviețui. Sunt într-un continuu proces de transformare, care capătă din ce în ce mai mult sens.
Sunt femeia care și-a regăsit dramul de pasiune pentru cuvinte și pentru oameni, sunt cea ce acum are curajul să privească oglinda și să vorbească cu propriile măști.
Ceea ce vreau să transmit, este că a ne spune poveștile noastre este terapeutic. Să ne exprimăm gândurile, dorințele și experiențele în cuvinte este o modalitate de a ne conecta cu cei din jurul nostru. Terapia este un instrument puternic atunci când poveștile pe care le împărtășim au nevoie de spațiu pentru a fi rescrise.
În călătoria mea că terapeut, voi folosi această abordare pentru a ajuta clienții să găsească vindecarea și libertatea pe care și le doresc. Deci, hai să lăsăm măștile să vorbească....
